Bulgaria
Nuray Tusuf
lucrează ca profesor de limba germană la un liceu vocațional pentru turism, la Momchilgrad. Este șefa grupului folcloric „Rhodop Esintilieri” în cadrul Asociației pentru cultură, artă și interacțiune turcească și, în același timp, este președintele asociației. Lucrează ca coregraf voluntar de 15 ani și îi învață pe copii și tineri nu numai să danseze, ci și să iubească folclorul, bogăția tradițiilor în toată varietatea și diversitatea lor
Τι σας έκανε να γίνετε εκπαιδευτής;
Încă de când eram mică am fost pasionată de dans și de folclor. Mamei mele îi plăcea să danseze, unchiul meu cânta la saz (instrument tradițional turcesc cu coarde) și cânta foarte des, iar bunicul meu o asculta pe celebra cântăreață Kadriye Lyatifova / privighetoarea din Rodopi – așa se numea interpretul la radioul turcesc la acea vreme și vorbea despre bogăția folclorului. În familia mea, se ascultau cântece și se dansau dansuri din ambele grupuri etnice – bulgărești și turcești. Folclorul este ceea ce a păstrat identitatea de-a lungul anilor, iar prin dansuri această bogăție este răspândită și transmisă din generație în generație. Ceea ce am învățat de la familia mea am vrut să transmit mai departe generației tinere.
Ce apreciați cel mai mult la munca dumneavoastră?
Dansul unește și ne ajută să ne facem prieteni, iar dansul popular ne duce înapoi în timp și ne face să fim mândri de ceea ce avem.
Tinerii au nevoie să danseze, să fie activi din punct de vedere fizic, să aibă obiective de urmărit și probleme de depășit. Îi învăț pe tineri să nu se aplece în fața dificultăților, îi învăț să își dezvolte calități care le vor fi de folos în viață mai târziu. Respectul și dragostea noastră pentru cultură, folclor și dans ne atrage și ne aduce împreună, ne ajută să ne simțim ca o mică familie.
Care considerați că este cea mai mare provocare în munca dumneavoastră?
Febra scenică dinaintea fiecărui spectacol, experiențele uimitoare, fețele zâmbitoare ale copiilor și tinerilor după fiecare spectacol, aplauzele furtunoase ale publicului, amintirile de neuitat, plăcerea și mândria sunt cele mai mari provocări pe care le poate avea un lider.
Ce ați dori să împărtășiți cu instructorii din întreaga lume? (un sfat, o rugăminte, un pont, un sfat, cuvinte de încurajare etc.)?
Trebuie să dăruim celorlalți ceea ce știm să facem.
Grecia
Mariana Mouratidou
este voluntar în cadrul grupului non-formal 4youth. este profesoară de ιτ, specializată în educație specială și are un master în educația adulților și învățare pe tot parcursul vieții. în prezent, lucrează într-un centru pentru copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, predând robotică. este membră a 4youth din 2017. cântă la daouli, care este un instrument tradițional al muzicii pontice și este dansatoare. în ceea ce privește echipa, este formator în domeniul tehnologiei și lucrează cu tinerii, în special în chestiuni legate de cultură.
Ce v-a determinat să deveniți instructor?
Încă de când eram mică, am fost membră a unui grup folcloric. Acum sunt profesor de IT. Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii și tinerii, așa că atunci când mi s-a oferit ocazia de a mă oferi voluntar echipei, am făcut-o fără să stau pe gânduri.
Care considerați că este cea mai mare provocare în munca dumneavoastră?Lucrul cu copiii și tinerii poate fi satisfăcător și plin de satisfacții, dar vine și cu propriul set de provocări. Este nevoie de adaptabilitate, răbdare, creativitate și un interes real pentru bunăstarea și dezvoltarea lor. Depășirea acestor provocări implică utilizarea unor strategii de predare eficiente, promovarea unui mediu pozitiv și incluziv și recunoașterea nevoilor și caracteristicilor unice ale fiecărui elev.
Ce fel de oportunități de lucru cu tinerii vedeți să apară în cadrul grupurilor folclorice profesionale sau semi-profesionale?
În cadrul grupurilor folclorice profesionale sau semi-profesionale, pot apărea mai multe oportunități de lucru cu tinerii. Grupurile folclorice oferă adesea programe de formare și de mentorat pentru tinerii interesați să învețe muzică, dans sau povestiri tradiționale. Aceste programe pot oferi experiențe de învățare structurate, ateliere de lucru și sesiuni de coaching pentru a-i ajuta pe tineri să își dezvolte abilitățile și să înțeleagă patrimoniul lor cultural. Spectacolele din cadrul festivalurilor îi pot ajuta să-și pună în valoare talentele, să dobândească o experiență valoroasă pe scenă și să contribuie la conservarea și promovarea tradițiilor lor culturale. În special, participarea la schimburile Erasmus+ le oferă ocazia de a învăța despre alte tradiții culturale, de a-și împărtăși propriul patrimoniu și de a stabili legături cu tineri din medii diverse. De asemenea, oferă căi de creștere personală și de dezvoltare a abilităților.
Ați continuat să lucrați cu grupul dumneavoastră în timpul pandemiei și, dacă da, cum și în ce mod? Cum ați depășit limitările legate de numărul de persoane care se adună și de riscul de infectare?
Din păcate, în timpul pandemiei, adunările au fost interzise, așa că nu am putut lucra cu echipa. Ceea ce am făcut, însă, au fost întâlniri online, deoarece a fost o perioadă foarte dificilă pentru toată lumea. Am discutat diverse probleme care ne preocupau în acea perioadă.
Ce schimbări observi în grupul tău și/sau în munca ta comparând perioada pre și post-pandemică?
Pandemia a avut un impact semnificativ asupra comunității. La început, toată lumea era ezitantă și se temea să vină la adunări. Faptul de a sta acasă și de a nu socializa a scos la suprafață mai multe probleme. De exemplu, în schimburile de tineri, membrii grupului nostru au cerut să fie împreună și nu cu alții, deoarece le era teamă de Covid. Acum, la doi ani de la pandemie, cred că lucrurile au revenit la normal.
Ce ați dori să împărtășiți cu instructorii din întreaga lume?
Putem fi un model pentru elevii noștri. Să dăm dovadă de integritate, profesionalism și dragoste pentru învățare. Arătați entuziasm, pasiune și un angajament față de excelență în activitatea dumneavoastră. Putem inspira elevii noștri să devină persoane care învață pe tot parcursul vieții și să contribuie în mod pozitiv la societate. Avem o ocazie unică de a avea un impact profund asupra vieții lor.
Ungaria
Eszter Stumpf
are 30 de ani și lucrează ca voluntar la Asociația culturală și tradițională „Veled az ifjúságért”, unde este coordonator de proiect. Lucrează în această asociație de 5 ani.
Ce v-a determinat să deveniți instructor?
Mi-ar plăcea să ajut un tânăr să se dezvolte și să își atingă propriile obiective.
Ce prețuiești cel mai mult în munca ta?
Pot să construiesc o relație cu alți oameni și ei îmi acordă încrederea lor.
Care considerați că este cea mai mare provocare în munca dumneavoastră?
Fiecare tânăr are nevoi și abilități unice, iar noi trebuie să găsim metodele și instrumentele potrivite pentru a-i sprijini pe fiecare dintre ei. O altă provocare este adesea lipsa resurselor, care poate limita eficiența predării. De asemenea, poate fi o provocare să ne menținem la curent cu noutățile din domeniu și să ținem pasul cu schimbările.
Ce fel de oportunități de lucru cu tinerii vedeți să apară în cadrul grupurilor folclorice profesionale sau semi-profesionale?
Există multe oportunități pentru tineri. De exemplu, ei pot învăța dansuri și muzică tradițională, pot învăța tehnici de meșteșuguri populare sau chiar pot participa la conservarea culturii și tradițiilor populare. În astfel de grupuri, tinerii pot lua parte la crearea de coregrafii, spectacole, festivaluri sau chiar se pot implica în calitate de instructori. Aceste oportunități îi pot ajuta pe tineri să cunoască și să asimileze valorile culturii populare și, în același timp, să contribuie la conservarea și perpetuarea tradițiilor.
Ați continuat să lucrați cu grupul dumneavoastră în timpul pandemiei și, dacă da, cum și în ce mod? Cum ați depășit limitările legate de numărul de persoane care se adună și de riscul de infectare?
La început, nu a fost posibil să organizăm programe comunitare din cauza măsurilor epidemiologice, așa că am organizat multe programe online sau în aer liber. Am purtat măști, ne-am spălat pe mâini și am aplicat măsuri de igienă, iar dacă a fost necesar am limitat numărul de persoane din grup.
Ce schimbări observi în grupul tău și/sau în munca ta comparând perioada pre și post-pandemică?
Este posibil ca unii tineri să fi devenit mai puțin activi sau ca participarea lor să fi scăzut din cauza restricțiilor și a distanțării. De asemenea, pot exista schimbări la locul de muncă, cum ar fi o schimbare a metodelor și instrumentelor către forme online sau hibride. Ei trebuie să fie flexibili și adaptabili și să găsească noi modalități de a răspunde provocărilor.
Ce ați dori să împărtășiți cu instructorii din întreaga lume? (un sfat, o rugăminte, un pont, un sfat, cuvinte de încurajare etc.)
Instructorii din întreaga lume fac o muncă valoroasă și importantă. Sfatul meu ar fi să rămâneți deschiși și să acceptați schimbarea. Mediul educațional este în continuă evoluție și apar noi oportunități și provocări.
Ρουμανία
Simona Leasa
este co-fondator și instructor al Doinita Dance Studio, împreună cu sora sa, Cristina Leasa. Grupul a fost înființat în 2008, cu doar 9 persoane ca grup de dans de început. De atunci, mai multe generații de tineri și-au dezvoltat abilitățile de dans și personalitatea în cadrul Ansamblului Folcloric Doinița. Simona este instructor de dans de 15 ani, făcând acest lucru ca un hobby și o pasiune. În timp ce are o slujbă cu normă întreagă în domeniul IT, activitatea de dans popular are loc mai ales seara și în weekend. În prezent, Simona coordonează jumătate din repetițiile grupului, precum și organizarea de evenimente, festivaluri folclorice internaționale și activitatea Erasmus+. Grupul semnează parteneriate în Erasmus+ din 2015, în fiecare proiect de folclor/artă/cultură care îl solicită și deține două proiecte aprobate (schimburi de tineri) în 2021 și 2022.
Ce v-a determinat să deveniți instructor?
Practic dansul popular de la vârsta de 4 ani la Palatul Copiilor din București. Dansul popular a fost o pasiune puternică încă de atunci și, în timp ce creșteam, am început să arăt pașii celorlalți copii din jurul meu și am devenit interesată să am propriul meu grup. În 2008, tatăl meu a creat Ansamblul Folcloric Doinița la Casa de Cultură a Studenților din București și visul meu de a fi instructor de dans a devenit realitate.
Ce prețuiești cel mai mult în munca ta?
Să văd cum tinerii se dezvoltă sub supravegherea mea, atât ca dansatori, cât și ca persoane cu o mai mare stimă de sine, cu curajul de a vorbi și de a se exprima cu putere.
Care considerați că este cea mai mare provocare în munca dumneavoastră?
Lucrul cu oamenii este atât de satisfăcător, cât și dificil în același timp. Fiecare persoană are un plan de învățare diferit, reacționează mai bine la contexte diferite: unii învață singuri, alții în echipă. Unii învață atunci când primesc încurajări, alții sunt motivați de sarcini competitive. Este nevoie de o mână de fier într-o mănușă de catifea pentru a coordona un grup mare de oameni frumoși și diverși și nu este ușor, dar îți împlinește inima.
Ce fel de oportunități de lucru cu tinerii vedeți să apară în cadrul grupurilor folclorice profesionale sau semi-profesionale?
Programul Erasmus+ oferă multe oportunități care pot fi accesate de grupul folcloric, cum ar fi schimburile de tineri pentru membri, cursuri de formare pentru instructori sau personal, oportunități de echipă prin intermediul ramurii sportive sau chiar mobilitatea personalului sportiv pentru antrenorii de dans.
Pe lângă Erasmus+, există festivaluri de folclor la care grupurile pot participa, există concursuri de dansuri tradiționale și oportunități naționale, cum ar fi cele finanțate de Ministerul Culturii.
Ați continuat să lucrați cu grupul dumneavoastră în timpul pandemiei și, dacă da, cum și în ce mod? Cum ați depășit limitările legate de numărul de persoane care se adună și de riscul de infectare?
Am luat o pauză de un an. Pentru noi, nu era o opțiune să dansăm cu măști, pentru că la o cantitate de efort atât de mare, senzația era de lipsă de aer. De asemenea, nu puteam păstra distanța, deoarece coregrafiile noastre presupun să ne ținem de mână sau să dansăm în perechi. Când ne-am întors din pauză, am început să dansăm într-o sală mult mai mare (în sala de concerte) și ne scriam numele pe o listă în fiecare săptămână, astfel încât, în cazul în care cineva se alegea cu Covidiu, toți ceilalți puteau să se testeze.
Ce schimbări observi în grupul tău și/sau în munca ta comparând perioada pre și post-pandemică?
După pauză, se pare că oamenii au avut dificultăți în a socializa între ei.
Ce ați dori să împărtășiți cu instructorii din întreaga lume? (un sfat, o rugăminte, un pont, un sfat, cuvinte de încurajare etc.)
Cel mai important lucru într-un grup este vibrația și prieteniile. Aceasta este ceea ce îi face pe oameni să rămână într-un grup folcloric pentru o perioadă îndelungată de timp. Asigurați-vă întotdeauna că atmosfera este plăcută și că oamenii se simt bine!