Teatrul și orașul: Primii pași pentru tranziția spre democrație – „orașul însuși devine teatru”
În glorioasa Atena din secolul al V-lea, festivalurile făceau parte integrantă din viața cetățenilor, deoarece aveau loc de mai multe ori pe an și includeau sacrificii, procesiuni și concursuri de dans și muzică. Aceste sărbători erau finanțate de orașul-stat și de cetățenii bogați, deoarece era o modalitate prin care aceștia își câștigau favoarea poporului.
Peisistratidele au fost cele care au instituit primele jocuri dramatice cu premii în Dionisiac. Primul spectacol tragic a avut loc în contextul Marilor Dionisii, în jurul anului 534 î.Hr. Pericle a îmbogățit și mai mult festivitățile prin adăugarea unor concursuri muzicale suplimentare. „Cetățenii au putut să se experimenteze pe ei înșiși în contextul conviețuirii lor”, deoarece toți participau la ceremonii împreună ca grup și, în același timp, fiecare ca individ.
Unul dintre cele mai mari evenimente a fost Marele Dionisiac. Acestea au avut loc în centrul orașului la sfârșitul lunii martie. Existau, de asemenea, Dionisienele rurale care aveau loc în decembrie. După cum arată și numele, acest festival era dedicat zeului Dionysos și a fost susținut inițial de Peisistratus din motive politice. Această divinitate era acceptată în principal de masele de jos și, astfel, tiranii au folosit aceste sărbători pentru conveniențe politice, ei înșiși fiind de partea aristocrației și în favoarea oamenilor de rând, care erau marginalizați și căutau să obțină drepturi egale cu aristocrația. Odată cu sărbătoarea lui Dionisos, aceste eforturi au fost consolidate. Cu alte cuvinte, Peisistratidele au înființat Marile Dionisii pentru a se apropia de populația rurală, care era principalul lor susținător. În același timp, a fost întărit sentimentul de colectivitate, deoarece clasele inferioare s-au adunat cu toții la un festival dedicat zeului pe care îl susțineau și au coexistat într-un scop cultic comun. Această colectivitate a fost unul dintre primii pași spre tranziția către democrație. Mișcări similare au fost făcute de tirani în întreaga zonă grecească.
BIBLIOGRAFIE
Greacă
Vernant Jean-Pierre, „Εντάσεις και αμφιλογίες στην αρχαία ελληνική τραγωδία”, στο: Jean-Pierre Vernant και Pierre Vidal-Naquet, Μύθος και τραγωδία στην αρχαία Ελλάδα, μτφφ. Στέλλα Γεωργούδη, τμ. 1, 2 τμ., 2η., Ζαχαρόπουλος, Αθήνα 1988
Meier Christian, Η πολιτική τέχνη της αρχαίας ελληνικής τραγωδίας, επιμμ. Μαρία Ιατρού, μτφφ. Φλώρα Μανακίδου, Καρδαμίτσα, Αθήνα 1997.
Vernant Jean-Pierre, „Οιδίπους, ο σύγχρονός μας;”, στο: Ανάμεσα στον μύθο και την πολιτική, μτφφ. Μ.Ι. Γιόση, Σμίλη, Αθήνα 2003.