Bătrânul continent Europa, tărâmul care reunește mai mult de cincizeci de regiuni geografice, cu un patrimoniu cultural deosebit, și-a luat numele de la un eveniment mitic. Se spune că Europa a fost fiica conducătorului Feniciei, sora lui Cadmus, fondatorul Tebei. Europa, o tânără cu ochii mari, așa cum înseamnă termenul „ochi mari”, mergea pe pajiști să se joace cu alte fete tinere. Acolo l-a întâlnit pe zeul Zeus, care a fost fermecat de frumusețea Europei. Zeus, lovit de zeul Eros, s-a transformat într-un taur alb și puternic și s-a apropiat calm de Europa și a încercat să-i trezească interesul. Ea a fost fermecată și a început să se joace cu el, iar în cele din urmă l-a călărit. Apoi, el a început să alerge ca fulgerul cu frumoasa fată pe spate. Europa plângea și îi era frică să sară, pentru că se gândea că va fi ucisă. Zeus, însoțit de Tritoni și de Nereide, a ajuns în Creta și a ascuns-o în peștera Diktaeus Andros, unde Rhea l-a născut pe însuși Zeus. Acolo s-au născut Minoas, Rhodamanthos și Sarpedon, ca rezultat al iubirii dintre Europa și Zeus. Dar Zeus a părăsit-o pe Europa pentru tronul său și după aceea ea s-a căsătorit cu regele Cretei Asterios. Mai târziu, fiul ei, Minoas, a devenit regele Cretei. Cultul Europei s-a răspândit pe scară largă și multe locuri au folosit numele ei, cum ar fi râul Evropos, care provine din Olimp.
Această legendă a fost o sursă de inspirație pentru mulți artiști, atât în mozaicuri, cum ar fi cel găsit în Sparta și datând din secolul al IV-lea, dar și în vase și în lucrări mai recente de pictură și sculptură contemporană, cum ar fi la Tiziano, Veronese, Rubens, Rembrandt, Jean Batiste și Matisse (Zuffi, 2006). Cea mai veche reprezentare se află în fața templului din Selinundas (600 î.Hr.). Astăzi, scena răpirii domină moneda Uniunii Europene în versiunea grecească de 2 euro.
Bibliografie
Zuffi, S. (2006) Titian. Αθήνα: Ημερησία