Cel mai important moment al sărbătorii miresei și mirelui a fost ritualul nunții. În mod tradițional, acestea aveau loc după nuntă – adică în prima noapte petrecută împreună de tinerii căsătoriți. În timpul acestui ritual, mireasa era așezată pe un bol. Acest vas juca un rol foarte important în nunta tradițională, fiind un simbol al fertilității și al nașterii. Ceremonia de nuntă era singurul moment în care cineva avea voie să se așeze pe bol. Fiind locul unde se păstra aluatul și unde răsărea pâinea, acesta era tratat cu respect. Așezarea miresei și a mirelui pe frământătoare trebuia să le asigure miresei și mirelui o abundență de pâine, urmași numeroși și bogăție. Prezența acestui vas, folosit de femeie, însemna, de asemenea, asumarea unui nou rol de către tânăra femeie, care urma să fie de acum înainte gazda noii familii1. În momentul descântecului miresei, ghirlanda, care era un simbol al virginității, era îndepărtată și se punea o căciulă, ca semn al unei femei căsătorite. Acesta era un moment ritual la care aveau acces doar femeile. În cele mai vechi timpuri, avea loc într-o cameră, fără acces la bărbați și la lumina lumânărilor. În timpul înmormântării, se cânta „Chmiela”, un cântec prezent sub diferite versiuni în toate regiunile Poloniei și care, probabil, datează încă din vremurile păgâne.
„Żebyś ty, chmielu, po tyczkach nie liaz,
tobyś nie robiuł z panienek niewiast.
Oj, chieliu, oj, nieboże, wlaz na tyczki, zleźć nie może,
oj chmieliu niboże.”
După banchetul de nuntă, toți invitații aveau voie să danseze pentru ultima oară cu mireasa fără a cere permisiunea soțului ei, dar dansul trebuia plătit. Acest moment se numea „colectarea pentru căpătâi”. Din nou, cel mai important cântec de aici era, unul câte unul, toți invitații erau chemați și încurajați să danseze și să plătească mireasa.
„A czy dacie czy nie dacie, jakże wy jej powiadacie,
Trzeba jej dać, nie żałować, na czepyczek podarować”
„Dajcie, dajcie, bo wy macie, wy na handlu zarabiacie,
dajcie dajcie dajcie na bursztyny, żeby miała ładne syny,
dajcie, dajcie, na niecułki, żeby miała ładne córki.”
„Wszystkie druhny wlazły na piec, bo sie boją dać na czepiec.
Wszystkie druhny, złaźta z pieca, podarujta coś do czepca.”
Acest joc chiar a durat mai mult de o oră. La sfârșitul ceremoniei, toiagul de nuntă era ars (pentru ca nimeni să nu-l ducă cu el), iar korowaj-ul era împărțit, din care se dădea câte o bucată fiecăruia dintre invitații la nuntă. Sarcina cavalerului de onoare era să taie korowaj-ul, iar gazda îl distribuia pe rând tuturor. În zilele noastre, este prezent un simbol – o rămășiță din korowaj sub forma unui tort de nuntă. Cu toate acestea, mirele și mireasa sunt cei care fac tăierea, iar cavalerii de onoare, cavalerul de onoare, mareșalul sau stegarul nu sunt deloc prezenți la nunți.