Epifania este celebrarea momentului în care Iisus a fost botezat în râul Iordan, moment sărbătorit de romani în fiecare an pe 6 ianuarie. Tradiția de Epifanie constă în sfințirea apelor, a caselor și gospodăriilor, pentru a avea un an lipsit de rele, plin de belșug, sănătate și noroc. Această perioadă are profunde conotații magice în cultura românească, fiind considerată de bun augur atât pentru descântece, cât și pentru farmece.
Cu această ocazie, se spune că tinerele fete pot afla cine le va fi iubit. Astfel, fetele nemăritate trebuie să fure o crenguță din buchetul de busuioc cu care preotul stropește casa. În noaptea de dinaintea Epifaniei, trebuie să își lege un fir de mătase roșie la degetul inelar și să pună sub pernă crenguța de busuioc, iar în vis li se va arăta alesul lor.
Se mai spune că fetele care alunecă pe gheață și cad se vor căsători cu siguranță în anul următor.
Tradiția mai spune că de Epifanie nu se face nicio spălătorie. Orice rege de muncă în casă sau pe câmp este strict interzis în această zi.
În ceea ce-i privește pe bărbați, de Epifanie se organizează un concurs. Pe malul unui râu, care în ianuarie este rece ca gheața, preotul aruncă o cruce de lemn în apă. Tinerii sar dezbrăcați în apă și încearcă să o găsească. Se spune că cel care găsește crucea va avea un an fericit și bogat.
