Jocul urșilor este un obicei arhaic care se practică în noaptea de Anul Nou, în special în Moldova, și constă în interpretarea unui ritual de către un grup de urși. Trupa de ursari este formată din ursari deghizați în urși, fluierași și toboșari, fiecare jucând un rol specific. Uneori, în haită, aceștia pot fi însoțiți de măgari sau de bărbați mascați.
Originea:
Jocul ursului provine cel mai probabil din Evul Mediu. Până la mijlocul secolului al XX-lea, țiganii umblau prin sate cu ursuleți care îi călcau pe cei care sufereau de „lombare”. În jocul de tobe, mai mulți urși, ținuți în lanțuri de ursari, trebuiau să cânte după un anumit ritm.
Există o teorie conform căreia această sărbătoare ar fi de origine păgână, preluată de la geto-daci. Pe lângă jocul ursului, de aceeași origine sunt și jocurile cu căprioare și capre, precum și tradiția mascatului de Anul Nou, în special cu măști diavolești. Dansul ursului reprezintă ritualul morții și al învierii.
În Moldova:
Masca-costum de urs constă într-o blană întreagă de urs, împodobită cu curele, cuie și bastoane. În satele din zona colinară a Văii Trotușului, masca de urs este confecționată din piei de vițel și de oaie.
Acest obicei se mai numește și „bătaia ursului”, „întâlnirea curelelor” sau „centura curelelor”, diferind de la un sat la altul de pe Valea Trotușului. Jocul apreciat la nivel național diferă ca formă și temă de la o localitate la alta.
Pentru cei din zona montană a Văii Trotușului, jocul ursului simbolizează libertatea neîngrădită, iar pentru cei din partea de sud-est a bazinului, ursul în lanțuri care execută diverse acrobații imită și sugerează contrariul, adică lipsa totală de libertate.
Prima formă de manifestare este considerată cea mai veche și mai valoroasă, fiind specifică satelor din Depresiunea Dărmănești și își păstrează autenticitatea la Dărmănești și Dofteana.
Jocul ursului în satele Dărmănești, Asău, Dofteana și în satele învecinate de pe Valea Trotușului a evoluat de la un simplu obicei la spectacole de mare amploare. Cu timpul, la Dărmănești spectacolul a început să atragă spectatori din alte județe ale țării.
În timpul unei emisiuni televizate din anii ’70, Iulian Antonescu spunea: „Am văzut în acest spectacol elemente de artă care acoperă un spațiu care începe cu neoliticul și se termină cu prezentul. Este cea mai autentică și interesantă manifestare folclorică pe care o poate vedea cineva”.
